asa cum am zis, doar poze

1002

Intr-una si in fiecare din eternele mele momente petrecute seara pe balcon, sub tei, impreuna cu eterna amica, fie ea care-o fi din familira tutunului, ma pun acea una din o mie si una de ipostaze, pozitii sau functii sociale ce le poate ocupa un om, bineinteles atatea cate sunt cuprinse in aria mea de cunostinte. De ce?.....Poate pentru ca nu-mi aflu locul, poate pentru ca nu stiu care imi e locul sau care o sa imi fie, pentru ca de fiecare daca cand imi gaseam un "loc" tot timpul nu ma multumea si imi cautam altul. Si mergand asa dupa printzipiul lu Lavoisier ajung la.....NIMIC. Poate ca nu am loc...mi-am zis, amintindu-mi vag de o veche lectura despre copilaria lui Mozart. Bun...de la concluzia asta am mers mai departe, ca doar o fi si ea efectul a vreo cauza. Toate cele de mai sus mi se parea ca il priveaza pe om de un fel de libertate, nu neaparat una temporala, una orizontala care il impiedica sa intre in "ograda vecinului" ci mai bine zis de una verticala, de care este capabil numai omul, omul pentru care lumea se desfasoara pe orizontala, pe care lumea il inconjoara, fiecare fiind un axis mundi pentru el, si asta n-am zis-o eu ci Eliade. Mi-am amintit de unele ipostaze cand intr-adevar nu mi-a pasat de ce se petrece pe orizontala in jurul meu si totodata imi priia acea bucatica din "planul orizontal" ce ma inconjura, si anume cand aud un pian, o muzica buna, cand stau la o poveste cu mandra mea de in jurul meu ar putea incepe al treilea razboi modial ca eu tot pasiv i-as ramane, captat fiind de.., o "ceva" ce la altii nu intalnesc........sau, cand imi vad mitropolitul duminica zacand in genunchi in fata Lui,de iti da senzatia ca e cel mai fericit om si nu o data am avut impulsul de a sari oblu din balconul Catedralei sa il trag mai la o parte sa ma bag si eu acolo, sau cand pun mana pe clape si creez prin modelare ceva nou, mi se pare si cred ca nu numai mie, ca asta este esential, ca poate asta ar trebui urmarit si nu fuga nebuna dupa acele chestii ce, intr-adevar sunt indispensabile vietii, dar ...cum sa zic, poate ca ma exprim prea "popeste"...ne obsedeaza, devin scopuri...cauze, ca sa nu mai zic de efectele lor. Efecte ce au generat o lume de egocentristi. Omu' e lup pentru om, si asta iar n'am zis'o io! pentru ca, parerea mea, omului nu-i mai pasa nici macar de el insusi darmite de celalalt, in comparatie cu o gramada de detalii, o mie s'una de detalii

Cu Psalmodia prin Suedia