joi, 17 iulie 2008

1002

Intr-una si in fiecare din eternele mele momente petrecute seara pe balcon, sub tei, impreuna cu eterna amica, fie ea care-o fi din familira tutunului, ma pun acea una din o mie si una de ipostaze, pozitii sau functii sociale ce le poate ocupa un om, bineinteles atatea cate sunt cuprinse in aria mea de cunostinte. De ce?.....Poate pentru ca nu-mi aflu locul, poate pentru ca nu stiu care imi e locul sau care o sa imi fie, pentru ca de fiecare daca cand imi gaseam un "loc" tot timpul nu ma multumea si imi cautam altul. Si mergand asa dupa printzipiul lu Lavoisier ajung la.....NIMIC. Poate ca nu am loc...mi-am zis, amintindu-mi vag de o veche lectura despre copilaria lui Mozart. Bun...de la concluzia asta am mers mai departe, ca doar o fi si ea efectul a vreo cauza. Toate cele de mai sus mi se parea ca il priveaza pe om de un fel de libertate, nu neaparat una temporala, una orizontala care il impiedica sa intre in "ograda vecinului" ci mai bine zis de una verticala, de care este capabil numai omul, omul pentru care lumea se desfasoara pe orizontala, pe care lumea il inconjoara, fiecare fiind un axis mundi pentru el, si asta n-am zis-o eu ci Eliade. Mi-am amintit de unele ipostaze cand intr-adevar nu mi-a pasat de ce se petrece pe orizontala in jurul meu si totodata imi priia acea bucatica din "planul orizontal" ce ma inconjura, si anume cand aud un pian, o muzica buna, cand stau la o poveste cu mandra mea de in jurul meu ar putea incepe al treilea razboi modial ca eu tot pasiv i-as ramane, captat fiind de.., o "ceva" ce la altii nu intalnesc........sau, cand imi vad mitropolitul duminica zacand in genunchi in fata Lui,de iti da senzatia ca e cel mai fericit om si nu o data am avut impulsul de a sari oblu din balconul Catedralei sa il trag mai la o parte sa ma bag si eu acolo, sau cand pun mana pe clape si creez prin modelare ceva nou, mi se pare si cred ca nu numai mie, ca asta este esential, ca poate asta ar trebui urmarit si nu fuga nebuna dupa acele chestii ce, intr-adevar sunt indispensabile vietii, dar ...cum sa zic, poate ca ma exprim prea "popeste"...ne obsedeaza, devin scopuri...cauze, ca sa nu mai zic de efectele lor. Efecte ce au generat o lume de egocentristi. Omu' e lup pentru om, si asta iar n'am zis'o io! pentru ca, parerea mea, omului nu-i mai pasa nici macar de el insusi darmite de celalalt, in comparatie cu o gramada de detalii, o mie s'una de detalii

marți, 15 iulie 2008

duminică, 13 iulie 2008

De la una la alta



Azi am fost la strand, Da, am fost la strand sambata dupamasa. Nu am incaput de multimea de oameni si de "ideea" apasatoare de a merge de voie ca de bunavoie la vecernie la catedrala. Am ajuns si la catedrala pt a trimite slujba pe 91 respectiv 102 Mhz, si bineinteles, ca de fiecare data cand am muncit in "Casa Domnului" nu am venit cu mana goala. Am fost la strand si duminica, aproape toata ziua...o zi in "iadul" lui Dante. Si anume: afara toropeala de numa', cuptor adevarat,lumina orbitoare(nu puteam purta ochelarii de soare pt ca Turcu C. neinspirat si i-a cumparat cu rame metalice), apa din bazinul de bebi era rece...relativ la rece ca gheata. In conluzie, lipsa totala de comfort, ca sa nu mai pomenim faptul ca la patura vecina se barfea intr-un stit cu totul si cu totul enervant. Restul descrierii nu se publica pentru a evita limbajul neadecvat, disriminarea, rasismul, vedetismul si toate cele din cutia Pandorei clujene. Nu ma pot abtine sa mentionez ca scriu aste randuri aruncand in unda vocile a doi "dibaci"(cum zicea un prieten) oratori M. Petean si D. Visan. Ultimul fiindu-ne binecunoscut iar pe primul il putem asocia cu editura Limes. Sunt in acelasi radio in care vineri a cazut izolatia fonica de pe tavan, pe mine, unde aerul conditionat isi atarna bratele neglijent prin redactie, ca doua brate moarte prin care nu trece nimic. Ne racorim cu James Blunt si muzica lui pasiva, lenta, miscatoare si racoritoare, maiales cand printre cuvintele redactorului nostru se aud pe fundat fragmente din muzica mai inainte pomenitului... I feel fuckin' high! cam asa si e, cu toate ca inainte cu juma de ora caram vata sticlata de am umplut 3 conteinere. E frumos la mine la munca, mi-am zis eu, plin de egoism si cu burta plina dupa ce am mancat un platou cu de toate, ai parte de de toate, bune rele, cum or fi, toti lucreaza DOAR de placere, neputandu-se considera in ecuatia de la sfarsitul zilei, lunii, anului, partea financiara. Nu mai gasesc incheierea :D

vineri, 11 iulie 2008



Primul meu turneu...a doua mea iesire in lume. Un loc diametral opus fata de cum ma asteptam, unde te irita faptul ca nu te irita nimic, te enervezi ca nu te enerveaza nimic, unde te simti un om mut dat fiind faptul ca esti obisnuit sa vorbesti doar critic, barfe.. oamenii...omul e valoarea si nu vreo alta unitate de masura financiara, care-o fi. religiosi, sau poate moralisti, poate si , si, socializau fara a utiliza sunstantive utilizate pentru a denumi parti ale corpupui uman sau diferitele procedee la care se folosesc acestea(ce sa mai zic, pentru ei "sex" inseamna "6", in public :))) mai precis nu frumusetea tarii aceleia m-a impresionat cat estetica gandirii celor ce o populeaza. In legatura cu berea, fetele,traficul si civilizatia de acolo vizitati http://www.zburd.blogspot.com/ hhhh. Lasand la o parte melancolia locului extrem de placut din care a trebuit sa pleci, cu toate ca vara ziua are 22 de ore si iarna invers, simti ca intradevar pamantul de misca, ca dupa azi urmeaza un maine pe care abia astepti sa il explorezi fara vreo frica si fara sentiment de rutina. Nu stiu cum e toata Suedia dar o bucatica de lemn asa e(cine a fost stie).